Atribuții și responsabilități:

  • compune lucrări de muzică ușoară, de largă popularitate și accesibilitate, în domeniul muzicii ușoare/pop, ce reunește mai multe subdomenii, precum: muzica pop, dance, soul, rock, folk, hip hop, rap, funk, punk etc.; 
  • creează o linie melodică atractivă, expresivă, relativ ușor de reținut și de fredonat;
  • creează acompaniamentul armonic pentru această linie melodică;
  • decide instrumentele muzicale pe care le va folosi;
  • utilizează o anumită formă muzicală specifică muzicii pop;
  • găsește o corespondență cât mai bună între muzică și text, compunând adesea în strânsă colaborare cu textierul;
  • colaborează adesea cu interpreții pe parcursul elaborării creației muzicale;
  • notează compoziția, cel puțin linia melodică și acompaniamentul armonic; 
  • compune în funcţie de propria inspiraţie şi propriile idei, dar poate primi şi comenzi pentru compunerea anumitor lucrări muzicale (de la diverși artiști sau instituții) sau poate câştiga prin concurs o astfel de comandă.

Cerințe pentru exercitarea ocupației:

  • auz muzical şi memorie muzicală; 
  • cunoștințe temeinice de scris-citit muzical (să scrie şi să citească cifraje și partituri din sfera muzicii pop); 
  • cunoașterea și utilizarea formelor muzicale specifice muzicii pop, stilurile muzicale specifice muzicii pop, precum și limbajul armonic și anvelopa sonoră (timbrală) specifice muzicii pop. 
  • cultură muzicală solidă în perimetrul muzicii ușoare/pop. 
  • capacitatea de a cânta vocal și la un instrument; 
  • cunoaștere legată de aspecte ale tehnologiei muzicale moderne utilizate în muzica pop (editare sonoră computerizată, secvențare, sintetizare).

Cum mă pot pregăti pentru a practica această ocupație?

Detalii suplimentare:

Compozitorul de muzică ușoară (pop) este un muzician care compune lucrări în genul muzicii pop (termen care derivă din termenul „popular”, în sensul de „largă circulație”). În limba engleză, compozitorul de muzică ușoară este numit în general „songwriter”.

Muzica pop s-a afirmat puternic în secolul XX, iar astăzi constituie o parte substanțială a culturii muzicale. Termenul de muzică ușoară/muzică pop este și el unul generic, care include mai multe genuri diferite, precum dance, soul, rock, folk, hip hop, rap, funk, punk etc. Uneori, lucrările de muzică pop sunt compuse de mai mulți membri ai unei formații (cum este cazul formației ABBA, Rolling Stones, Beatles, Bee Gees). Dar există și mulți compozitori de muzică ușoară care s-au afirmat individual, precum: Bob Dylan, Paul McCartney, John Lennon, Mick Jagger, Stevie Wonder, Leonard Cohen, Prince, Charles Aznavour, Gilbert Becaud, Johnny Hallyday etc. 

Dintre compozitorii români de muzică ușoară/pop, enumerăm câțiva: Gherase Dendrino, Ionel Fernic, Nicolae Kirculescu, Elly Roman, Ion Vasilescu, Alexandru Mandy, Laurențiu Profeta, Edmond Deda, George Grigoriu, Temistocle Popa, Marius Țeicu, Ion Cristinoiu, Florin Bogardo, Marcel Dragomir, Anton Șuteu, Horia Moculescu, Ionel Tudor, George Natsis, Andrei Tudor, Cristi Faur etc. În prezent, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR) are o secție de muzică ușoară și jazz, ai cărei membri sunt compozitori de muzică ușoară sau de jazz.

În zilele noastre, pregătirea de specialitate se realizează la nivel universitar, în programe de studii dedicate, ce presupun cunoașterea tehnologiei muzicale moderne (editare sonoră computerizată, secvențare, sintetizare). De cele mai multe ori, compozitorul de muzică ușoară trebuie să poată cânta la un instrument la un nivel care să îi permită improvizația și cântarea vocală însoțită de acompaniament. Crearea unei lucrări de muzică ușoară presupune cunoștințe temeinice de forme și stiluri muzicale specifice, armonie, polifonie, construcția melodiei, instrumentație. Compozitorul de muzică ușoară/pop trebuie să poată nota compoziția, prin urmare acesta trebuie să posede abilități solide de scris-citit muzical, pentru a converti configurația sonoră în codificare grafică, conținând cel puțin melodia (profil melodico-ritmic) și armonia. Adesea, compozitorul de muzică pop respectă o structură anume, care conține secțiuni precum: introducerea, cupletul, refrenul, puntea, secțiune instrumentală solo etc.

Testimoniale