Atribuții și responsabilități:
- compune lucrări muzicale cu ajutorul mijloacelor electronice;
- procesează material muzical preînregistrat;
- procesează muzica în timp real (live electronics);
- construiește și/sau utilizează instrumente muzicale care produc sunete virtuale (sintetizator, sampler);
- creează anumiți algoritmi (seturi de reguli) cu ajutorul cărora poate fi generată lucrarea muzicală;
- creează clase de compoziții, reprezentând un grup de lucrări diferite, dar care sunt generate pe baza aceluiași set de reguli/algoritmi muzicali;
- colaborează cu artiștii interpreți, cu dirijorul etc., în cazul în care lucrarea muzicală reprezintă o combinație între muzica tradițională și cea electronică;
- gestionează redarea în timp real a lucrării respective, în cazul lucrărilor live electronics.
Cerințe pentru exercitarea ocupației:
- auz muzical antrenat;
- cunoștințe temeinice de notație muzicală;
- cunoștințe de forme muzicale, armonie tonală și modală, contrapunct, teoria muzicii, istoria muzicii, stilistică și estetică muzicală, teoria instrumentelor;
- stăpânirea diverselor tehnici de procesare audio (softuri de producție muzicală);
- capacitatea de a construi/utiliza instrumente muzicale virtuale;
- cunoașterea unor softuri specializate cu ajutorul cărora poate modifica sunetele în timp real;
- utilizarea unor softuri specializate cu ajutorul cărora poate imagina algoritmi muzicali care să genereze lucrări muzicale.
Cum mă pot pregăti pentru a practica această ocupație?
În cadrul Universității Naționale de Muzică din București, cunoștințele și abilitățile necesare practicării acestei ocupații pot fi dobândite în cadrul mai multor specializări de nivel licență/master (Compoziție clasică, Compoziție jazz, Compoziție muzică ușoară, Stil și limbaj compozițional, Jazz și culturi muzicale pop etc.), prin discipline precum: Medii electronice în creație, Muzică asistată de calculator, Instruire asistată de calculator, Muzică și multimedia, Creație muzicală și multimedia, Istoria muzicii electronice, Compoziție (clasică/jazz/muzică ușoară), Armonie, Polifonie, Arta construcției melodice, Teorie-solfegiu-dictat, Educarea auzului muzical Teoria instrumentelor și orchestrație, Istoria muzicii, Estetică muzicală, Stilistică muzicală, Citire de partituri, Forme și analize muzicale, Strategii componistice în muzica modernă etc.
Detalii suplimentare:
Compozitorul de muzică electronică este acel specialist care generează muzici de genuri diferite sau design sonor utilizând echipamente electronice, bazându-se pe unele din tehnicile descrise mai jos:
- manipularea unui material audio preînregistrat, prin diverse metode și tehnici de procesare audio, cu ajutorul unor echipamente specifice, rezultatul fiind salvat pe un mediu de stocare și putând lua forma unei lucrări de sine stătătoare (tape music, muzici ambientale etc.), acompaniament pentru o piesă aparținând unor genuri diverse (negativ) sau design sonor pentru medii audio-vizuale (teatru, film, emisiuni radio-TV, jocuri video, online etc.); sunt utilizate în special softuri de producție muzicală de tipul celor prezente în studiouri muzicale: Logic, Cubase, Nuendo, Pro Tools etc.;
- construcția și utilizarea unor instrumente virtuale (sintetizatoare, sampler) pe baza unor oscilatoare sau eșantioane sonore preînregistrate și controlarea lor prin echipamente MIDI; exemplu de softuri: Kontakt, Reason, Reaktor;
- procesări audio în timp real (live electronics) prin intermediul unor echipamente specifice, mai ales cu ajutorul computerelor. Surse acustice (instrumente acustice, voce) sunt preluate prin microfon și modificate în timp real prin tehnici specifice și transmise difuzoarelor, astfel că interpretul se acompaniază pe sine; sunt utilizate softuri specializate precum Ableton Live, Max, Super Collider.
- compoziție algoritmică – formalizarea compoziției și reducerea acesteia la un set de reguli care generează ulterior desfășurarea sonoră și redarea ei prin instrumente virtuale; partitura poate fi salvată în timp real în formate de tip MIDI; softuri specifice: Csound, Pure Data, Max.
Una dintre cele mai importante lucrări ale muzicii electronice este Poemul electronic de E. Varèse, scrisă pentru Pavilionul Internațional de la Bruxelles, în 1958. Un alt compozitor care s-a remarcat în domeniul muzicii electronice a fost Iannis Xenakis (1922-2001), născut la Brăila.
Între primii care au încercat o sistematizare a diverselor modalități de utilizare a muzicii electronice se numără compozitorul Karlheinz Stockhausen care, într-o conferință susţinută la Musikhochschule Freiburg în data de 26 noiembrie 1991, a vorbit despre existenţa a şase posibilităţi de implementare a tehnicilor electroacustice în cadrul fenomenelor artistice muzicale: înregistrarea, amplificarea, transformarea sunetelor în timp real (live electronics), utilizarea materialelor preînregistrate (cu sursă electronică sau concretă), utilizarea instrumentelor electronice şi combinaţii între toate aceste tehnici. Mai adăugăm la acestea și posibilitatea de a dezvolta compoziția în rețea sau algoritmi muzicali cu ajutorul unor limbaje de programare dedicate.
La o simplă analiză a acestor tehnici observăm faptul că toate au în comun utilizarea unor echipamente electronice (microfoane, amplificatoare, mixere, difuzoare, sintetizatoare, computere etc.), indiferent de sursa sonoră utilizată (acustică sau electronică). Pentru manipularea unei astfel de aparaturi și producerea de muzici cu ajutorul ei, un muzician trebuie să aibă o pregătire de specialitate.
Mai mulți compozitori români s-au afirmat în domeniul muzicii electronice/algoritmice: Corneliu Cezar, Octavian Nemescu, Aurel Stroe, Nicolae Brânduș, Nicolae Teodoreanu, Răzvan Metea, Călin Ioachimescu, Cătălin Crețu, Adrian Borza, Constantin Basica etc.
Un astfel de specialist poate activa în cadrul unei case de producție muzicală, într-o instituție de cercetare muzicală, echipă multimedia interdisciplinară, unitate de învățământ etc., dar poate fi și liber profesionist.
