Atribuții și responsabilități:
- compune lucrări muzicale cu specific religios;
- respectă normele de compoziție care asigură încadrarea cântărilor ecleziastice în linia muzicii sacre tradiționale;
- notează lucrări muzicale cu specific religios, utilizând deopotrivă notația muzicală neumatică și cea uzuală, pe portativ (guidonică/liniară);
- concepe lucrările muzicale în funcție de calendarul religios și specificul sărbătorii;
- adaptează lucrările muzicale religioase în funcție de ansamblul muzical care va interpreta lucrarea;
- lucrează cu muzicienii-interpreţi, în anumite cazuri.
Cerințe pentru exercitarea ocupației:
- cunoștințe temeinice privind sistemele semiografice utilizate în muzica sacră și diversele variante istorice ale notației;
- auz şi memorie muzicală dezvoltate;
- deprinderi de solfegiu şi dicteu muzical aplicabile inclusiv notației neumatice;
- utilizarea formulelor muzicale caracteristice diferitelor cântări;
- stăpânirea unui repertoriu extins de lucrări muzicale religioase;
- cunoașterea creațiilor celor mai importanți compozitori de muzică sacră;
- cunoştinţe solide de teoria și istoria muzicii religioase;
- operarea cu tehnici de compoziţie şi scriitură muzicală specifice muzicii sacre.
Cum mă pot pregăti pentru a practica această ocupație?
În cadrul Universității Naționale de Muzică din București, abilitățile și cunoștințele necesare practicării acestei ocupații pot fi dobândite în cadrul specializărilor de nivel licență/master (Muzică religioasă, Culturi muzicale religioase), prin discipline precum: Teoria muzicii bizantine, Dirijat cor bisericesc, Genuri și forme ale muzicii bizantine, Tehnici componistice și hermeneutice în cântul bizantin, Ansamblu coral, Tipic și liturgică, Armonie etc.
Detalii suplimentare:
Ocupația de compozitor de muzică sacră este una dintre cele mai vechi din istoria muzicii. Compozitorul de muzică religioasă trebuie să cunoască foarte bine atât elementele de ritual liturgic, cât și limba de cult în care creează muzică.
În cazul ritului ortodox, compoziția se realizează pe baza unor modele muzicale menționate în cărțile de cult sub denumirea de idiomele, podobii sau prosomii. Întrucât majoritatea cântărilor au fost traduse din limba greacă cu o topică diferită, compozitorul va trebui să intervină asupra textelor poetice pentru a obține asemănarea melodică și ritmică cu melodiile de referință. În alcătuirea noilor cântări, compozitorii trebuie să țină seama de direcțiile trasate de vechii muzicieni de limbă greacă și română, operele acestora din urmă devenind modele canonice. În manuscrisele medievale se recomandă împrumutarea formulelor melodice din creațiile compozitorilor consacrați. Metoda de elaborare a noi materiale muzicale prin reproducerea sau reinterpretarea opusurilor vechi în spiritul unei practici de tip contrafactum reprezintă pentru compozitorul de muzică religioasă o directivă importantă.
Artiștii capabili să compună muzică sacră sunt menționați în manuscrise încă din perioada creștinismului timpuriu. Începând cu sec. VI, creațiile imnografice sunt atribuite unor compozitori precum Ghermanos, Patriarhul Constantinopolului, Andrei Criteanul, Ioan Damaschinul, Cosma Melodul etc. Unele dintre cele mai importante personalități în domeniul compoziției muzicale religioase apar în secolul al XIII-lea: Xenos Koronis, Ioan Cucuzel, Ioan Glykis. Începând cu această perioadă, ocupaţia de compozitor devine tot mai apreciată, o întreagă pleiadă de profesioniști intrând în patrimoniul cultural al umanităţii. Printre cele mai proeminente figuri din domeniu se numără Manuil Hrysafi (sec. XV), Hrysaf cel Tânăr (sec. XVII), Ghermanos Neon Patron (sec. XVII), Balasie Preotul și Nomofilaxul (sec. XVII), Petru Berechet (sec. XVII), Petru Lampadarie Peloponesiul (sec. XVIII), Petru Vizantie (sec. XVIII) și mulți alții.
Mulți dintre compozitorii importanți ai muzicii occidentale au creat muzică sacră: de la Leoninus, Perotinus și Giovanni Pierluigi da Palestrina la Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, Felix Mendelssohn-Bartholdy, Franz Liszt, Johannes Brahms, Olivier Messiaen, Arvo Pärt etc.
În spațiul vorbitor de limbă română, primii compozitori de muzică religioasă atestaţi documentar sunt consemnaţi începând cu secolul XVI: Evstatie de la Putna (sec. XVI), Arsenie Cozianul, Ioan Caioni (sec. XVII), Filothei sin Agăi Jipei, Iovașcu Vlahul, Calist Ieromonahul Vlahobogdanul (sec. XVIII), Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Visarion Nemțeanul, Dimitrie Suceveanu, Iosif Naniescu, Nectarie Schimonahul (sec. XIX) etc. Începând cu secolul XX se înmulțește numărul celor care compun muzică sacră. Se remarcă Dumitru Georgescu-Kiriac, Marțian Negrea, Nicolae Lungu, Grigore Băbuș, Ion Popescu-Pasărea, Vasile Coman, Athanasie Iordănescu, Gheorghe Cazana, Vasile Ciureanu-Bodești, Gavriil Galinescu, Paul Constantinescu, Gheorghe Cotenescu, monahia Epiharia Moisescu, Magdalena Nicolescu, Sebastian Barbu-Bucur, Ștefan Niculescu, Constantin Drăgușin, Marcel Costea, Virgil Ioan Nanu, Florian Costea etc.
Pentru a îmbogăți repertoriile cu noi piese de muzică religioasă, începând cu 2007 Patriarhia Română organizează anual Festivalul-Concurs Național de Muzică Bisericească „Lăudați pe Domnul”, alocând una dintre cele două secțiuni compoziției muzicale sacre.
