Atribuții și responsabilități:
- transcrie (adesea din manuscris) diverse lucrări muzicale, de obicei în vederea tipăririi, utilizând semnele grafice muzicale: portativ, note, valori de note, chei, alterații, diverse alte semne;
- așază în pagină lucrarea muzicală transcrisă, în așa fel încât să poată fi utilizată cu ușurință de către interpreți;
- în cazul partiturilor vocale, inserează textul aferent;
- extrage din partitura generală știmele pentru fiecare dintre membrii ansamblului respectiv;
- observă și semnalează eventuale erori în manuscris/ediția anterioară;
- decide varianta corectă în cazul în care notația în manuscris nu este clară;
- utilizează programe de scriere muzicală computerizată.
Cerințe pentru exercitarea ocupației:
- deprinderi de scris-citit de un înalt nivel în domeniul scrierii muzicale neumatice, cunoscând toate etapele istorice parcurse de această scriere;
- cunoștințe temeinice privind sistemele muzicale utilizate în muzica sacră;
- cunoașterea formulelor muzicale caracteristice diferitelor cântări;
- cunoașterea creației celor mai importanți compozitori de muzică sacră;
- cunoașterea (în vederea analizei și conceptualizării) diverselor tehnici de compoziţie şi scriitură muzicală specifice muzicii bizantine/gregoriene;
- cunoştinţe temeinice de teoria și istoria muzicii religioase;
- auz şi memorie muzicală dezvoltate;
- deprinderi de solfegiu şi dicteu muzical aplicabile notației muzicale neumatice;
- cunoștințe de limbă greacă/latină/slavonă, de liturgică și de codicologie;
- gândire analitică, corelativă, sintetică.
Cum mă pot pregăti pentru a practica această ocupație?
În cadrul Universității Naționale de Muzică din București, abilitățile și cunoștințele necesare practicării acestei ocupații pot fi dobândite în cadrul specializărilor de nivel licență/master (Muzică religioasă, Culturi muzicale religioase), prin discipline precum: Teoria muzicii bizantine, Genuri și forme ale muzicii bizantine, Tehnici componistice și hermeneutice în cântul bizantin, Elemente de stilistică muzicală bizantină, Analiza conceptelor fundamentale ale muzicii bizantine și post-bizantine etc.
Detalii suplimentare:
O ramură specială a domeniului muzical este muzicologia bizantină/gregoriană, specialiștii purtând uneori denumirea de bizantinologi, respectiv gregorianiști.
Primele scrieri teoretico-muzicale care vorbesc despre fenomenul muzicii bizantine apar în secolele XIII-XIV. Unii dintre primii specialiști de renume care se afirmă până către secolul XVII sunt Mihail Vlemidys, Gabriel Ieromonahul, Ioan Plousiadenos, Manuil Hrysafi, Pahomie Ieromonahul, Hyeronimos Tragoudistes. În secolul XVIII se disting Ierodiaconul Lavrentie cu lucrarea Semnele artei muzicale şi Kyrillos Marmarinos cu Introducere în arta muzicii. În secolul al XIX-lea se remarcă o multitudine de personalități care vorbesc despre aspectele teoretice ale muzicii bizantine: Gheorghios Lesvios, Apostolos Konsta Chios (cu lucrări de muzicologie comparată între ehurile bizantine și makamurile orientale), mitropolitul Hrisant de Madit etc. Secolul XX este dominat de scrierile lui Konstantinos Psachos, Simonos Karas, Dimitri Conomos, Oliver Strunk, Carsten Høeg, Jørgen Raasted, Egon Wellesz, Lorenzo Tardo, Anne Pennington etc.
În spațiul românesc, specialiștii în muzicologie/muzică bizantină apar la începutul sec. XIX. În acest secol activează personalități de prim rang, precum Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Episcopul Melchisedec, Constantin Erbiceanu etc. Secolul XX aduce în prim plan cercetători și muzicologi ai psaltichiei românești precum Niculae M. Popescu, Gavriil Galinescu, I. D. Petrescu, Grigore Panțiru, Titus Moisescu, Gheorghe Ciobanu, Gheorghe Ionescu, Sebastian Barbu-Bucur, Constantin Catrina, Alexie Buzera, Ozana Alexandrescu, Adriana Șirli, Florin Bucescu, Nicu Moldoveanu, Vasile Vasile etc. În prezent, dintre bizantinologii care activează fie în centre universitare, fie în instituții de cultură, se disting specialiști ca Nicolae Gheorghiță, Costin Moisil, Elena Chircev, Vasile Grăjdian, Constantin Secară, Adrian Sîrbu, Cătălin Cernătescu etc.
Recunoscuți la nivel național și internațional, specialiștii în muzicologie bizantină au făcut și fac parte în număr mare din Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (secția Muzicologie). Cercetările lor, scrise în limbi de circulație internațională, au devenit repere pentru muzicologia internațională. Sunt de referință lucrările preotului I. D. Petrescu: Condacul Nașterii Domnului „Ή Παρθένος σήμερον” (1940) și Études de Paléographie Musicale Byzantine, Édition Musicales (1967), privite drept realizări monumentale în epocă. Muzicologia gregoriană este mai puțin reprezentată în România, tradiția muzicii gregoriene ținând în primul rând de spațiul occidental. Totuși, există muzicieni care activează în domeniu, dintre aceștia distingându-se Marcel Octav Costea, specializat în muzicologie gregoriană (semiografie), autor al volumelor Sacerdotes, schola et christifideles – O întruchipare a dialogului în muzică și Muzica sacră în Codex Caioni, precum și Elena Maria Șorban, autoare a cărților Vigiliale, Monumenta et transcripta și Muzică și paleografie gregoriană.
