Atribuții și responsabilități:
- realizează muncă de cercetare – fundamentală sau aplicată – în domeniul muzicii;
- descoperă și testează aspecte / metode de lucru / tehnici de analiză noi în domeniul muzicologiei;
- descoperă și testează metode / instrumente de creație noi în domeniul compoziției (folosind inclusiv mijloace computerizate și multimedia);
- descoperă și testează aspecte/abordări noi în domenii precum pedagogia muzicală, etnomuzicologia, studiul muzicii vechi etc. sau în domenii interdisciplinare;
- comunică rezultatele cercetărilor prin cărți, articole, comunicări științifice sau, după caz, brevete și compoziții;
- organizează conferințe și simpozioane științifice;
- poate organiza concerte și expoziții;
- poate coordona echipe de cercetare de dimensiuni variate;
- redactează sau contribuie la redactarea proiectelor de cercetare;
- se informează constant cu privire la cercetările noi din sfera sa de interes;
- asigură mentenanța aparaturii și actualizarea ei și a softurilor folosite;
- poate susține cursuri universitare de specialitate.
Cerințe pentru exercitarea ocupației:
- auz muzical și memorie muzicală dezvoltate;
- o foarte bună stăpânire a notației muzicale;
- cunoștințe temeinice de teoria muzicii și istoria muzicii;
- deprinderi avansate de solfegiu și dicteu muzical;
- curiozitate, creativitate, gândire analitică, corelativă și sintetică;
- capacitate de organizare a unui volum mare de informații;
- stăpânirea noilor tehnologii în muzică (pentru cercetarea în muzicile asistate de computer);
- o bună stăpânire a limbii române (sau a unei alte limbi, după caz).
Cum mă pot pregăti pentru a practica această ocupație?
În cadrul Universității Naționale de Muzică din București, abilitățile și cunoștințele necesare practicării acestei ocupații pot fi dobândite prin discipline ca: Strategii componistice în muzica modernă, Muzică asistată de calculator, Medii electronice în creația muzicală, Muzică de film, Muzică și multimedia, Scriitură muzicală contemporană, Forme și analize muzicale, Istoria muzicii, Perspective actuale în muzicologie, Curente, stiluri și limbaje ale muzicii secolului XX, Metode moderne de analize muzicale, Naratologie muzicală, Interpretarea: de la teorie la practică, Etnomuzicologie, Antropologia muzicii, Tehnici componistice și hermeneutice în cântul bizantin, Analiza conceptelor fundamentale ale muzicii bizantine/gregoriene, Coordonate în ritmica secolului XX și aplicații în actul didactic, Educație muzicală contemporană.
Detalii suplimentare:
Cercetarea științifică în muzică are ca scop descoperirea de lucruri noi, necunoscute până atunci specialiștilor. Gradul de noutate poate varia semnificativ. Astfel, unele cercetări aduc informații noi în cazuri concrete, chiar dacă rezultatul nu este surprinzător. Alte cercetări pot valida (sau invalida) metode de cercetare, întărind încrederea în unele instrumente de lucru sau demonstrând limitele aplicabilității acestora. O altă categorie o reprezintă cercetările care nuanțează un anumit concept, care propun concepte noi sau chiar abordări metodologice inedite. În fine, cercetările cu gradul cel mai înalt de originalitate sunt cele care schimbă paradigma – desigur, acestea sunt extrem de rare, chiar pe plan internațional. Toate aceste tipuri de cercetări sunt utile, chiar dacă doza de originalitate este mică sau, dimpotrivă, spectaculoasă.
Cercetarea în domeniul compoziției vizează integrarea într-un mod inovativ a cercetărilor științifice / dezvoltărilor tehnologice în compoziția muzicală contemporană, cu referire la aspecte și abordări precum: utilizarea unor echipamente și softuri specifice în zona acustică, electronică sau abordări hibrid de tip electroacustic; preluarea unor concepte științifice și implementarea lor în procesele de creație cu ajutorul noilor tehnologii; dezvoltarea tehnologică a unor instrumente în vederea unor noi abordări componistice; informatică muzicală; robotică muzicală. Modele de institute de cercetare muzicală sunt: Institut de recherche et coordination acoustique/musique (IRCAM, Paris), Institut de recherche en musicologie (IReMus, Paris), Institut de recherche en musique et arts de la scène (IRMAS, Geneva), Institute of Musical Research (Londra), Music Research Institute (Richmond, California) și Music and Health Research Institute (Ottawa).
Locul privilegiat al cercetării este în cadrul universităților, unde are loc mai ales în cadrul studiilor de master și doctorat și în centrele speciale de cercetare. De exemplu, în Universitatea Națională de Muzică din București există o direcție dedicată cercetării, Direcția de cercetare, inovare și informare, ce grupează patru centre: Centrul de informare muzicală din România (CIMRO), Centrul de muzică electroacustică și multimedia (CMeM), Centrul de cercetare și proiecte științifice și artistice (CCPSA) și Centrul de muzică veche (CMV). Din 2020 activează și Centrul de studii asupra muzicilor secolului XIX (CNCMS), care s-a constituit în foarte scurt timp în vârful de lance al cercetării din UNMB, derulând proiecte de importanță internațională în care sunt implicați atât profesori, cât și studenți ai universității.
În afara universităților, cercetarea muzicală din România se desfășoară în institutele Academiei Române (Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu” și Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” din București, Institutul „Arhiva de Folclor a Academiei Române” din Cluj-Napoca) și în muzee (Muzeul Național „George Enescu”, Muzeul Național al Țăranului Român din București etc.).
