Atribuții și responsabilități:
- facilitează înțelegerea muzicii clasice și găsește mijloacele de a realiza legături între creațiile muzicale și public, prin intermediul unor evenimente muzicale;
- desfășoară activități specifice celor trei etape ale medierii muzicale: a) conceperea evenimentului; b) repetiții cu muzicienii care participă la proiectul respectiv; c) desfășurarea propriu-zisă a evenimentului muzical;
- în etapa de concepere:
- identifică o temă atractivă și relevantă;
- alege lucrări muzicale care să ilustreze această temă;
- creează corelații între aceste lucrări muzicale;
- imaginează activități de mediere muzicală care vor avea loc de regulă înaintea audițiilor muzicale propriu-zise – prin selectarea unor elemente muzicale care vor fi asociate unor elemente kinestezice, vizuale, narative etc.;
- identifică strategiile interactive utilizate pentru medierea muzicală (dialog, joc de rol, jocuri muzicale, exemplificări ale unor elemente muzicale cu implicarea activă a publicului, mijloace multimedia etc.);
- are în vedere profilul publicului țintă, în funcție de care va adapta elementele mai sus-menționate;
- în etapa de repetiții:
- explică muzicienilor și pregătește împreună cu aceștia momentele de mediere muzicală din cadrul concertului/spectacolului;
- în etapa finală, de susținere a evenimentului muzical:
- coordonează și adesea se implică activ (inclusiv prin interpretarea unor fragmente muzicale) în desfășurarea activităților de mediere muzicală.
Cerințe pentru exercitarea ocupației:
- auz muzical dezvoltat;
- cunoștințe temeinice de notație muzicală, istoria muzicii, forme muzicale, analiză muzicală, instrumentație;
- cunoștințe detaliate despre biografia compozitorilor și contextul compunerii unor lucrări muzicale;
- capacitatea de a demonstra fragmente muzicale, vocal sau la un instrument muzical;
- creativitate, inventivitate;
- capacitate foarte bună de comunicare;
- capacitatea de a colabora optim cu diverse categorii: muzicienii-interpreți, publicul etc.
Cum mă pot pregăti pentru a practica această ocupație?
În cadrul Universității Naționale de Muzică din București, cunoștințele și abilitățile necesare practicării acestei ocupații pot fi dobândite în cadrul specializării Educație muzicală contemporană (nivel master), prin discipline precum: Educație muzicală contemporană, Coordonate în ritmica secolului XX și aplicații în actul didactic, Management cultural și artistic, Semiotică muzicală, Antropologia muzicii, Principiul dualismului aplicat în principalele concepte muzicale, Stilistică muzicală, Estetică muzicală etc. Aceste competențe vin în continuarea pregătirii de bază, obținută în cadrul specializărilor de nivel licență în domeniul Muzică.
Detalii suplimentare:
Medierea muzicală indică acțiunea de mijlocire între două părți, efectuată de către o persoană care are competențele necesare, numită mediator muzical. Scopul medierii muzicale este de a apropia publicul larg de muzica clasică, facilitând accesul la cultura muzicală. Domeniul medierii muzicale a apărut acum circa două decenii și s-a extins rapid, ocupând un loc din ce în ce mai vizibil în cadrul educației culturale la nivel internațional. Termenul Musikvermittlung (mediere muzicală) a fost folosit prima dată în 1998, pentru a denumi o specializare oferită de Conservatorul din Detmold, Germania. Astăzi există numeroase universități (în Germania, Franța, Austria, Canada, S.U.A. etc.) care oferă programe de studii sau de perfecționare în domeniul muzică, ce au ca temă Medierea muzicală. Termenii echivalenți, aflați deja în uz, sunt: médiation musicale (franceză), mediazione musicale (italiană), medicion musical (spaniolă) etc.
Principalul obiectiv al mediatorului muzical este „apropierea unui public novice de muzica clasică, prin dezvoltarea capacității de receptare și înțelegere a limbajului muzical”. Pentru a construi treptat relația cu publicul, sunt organizate de regulă proiecte de mai lungă durată/cicluri de concerte, care se desfășoară pe parcursul mai multor luni/ani.
Activitățile de mediere muzicală au loc, de regulă, înainte de audierea propriu-zisă a lucrărilor muzicale incluse în program; aceste activități își propun familiarizarea auditoriului cu anumite aspecte ale lucrării muzicale, prin crearea unor repere mentale (indicii) care să faciliteze urmărirea discursului sonor. Pentru a-și atinge obiectivul, mediatorul muzical apelează la diverse strategii interactive (dialog, elemente de teatru muzical, joc de rol, diverse jocuri muzicale, activități de modelare a unor elemente muzicale, activități de focalizare a atenției auditive, activități de participare în interpretare, audiție comparată etc.) care asigură, pe de o parte, „captarea interesului și menținerea atenției publicului, iar pe de altă parte, introducerea elementelor de mediere muzicală care asigură valoarea cultural-educativă a concertului”3. Aceste strategii interactive utilizează adesea asocieri între elementele muzicale și elemente kinestezice, vizuale, narative etc.
Violonista de origine română Ștefana Țițeica, absolventă a Conservatorului „P.I. Ceaikovski” din Moscova și membră a Orchestrei Radio din München, în cadrul căreia exercită și ocupația de mediator muzical, a abordat această temă în cadrul tezei de doctorat cu titlul „Concertul educativ pentru copii – repertoriu și aspecte vizuale”.
În România au fost derulate mai multe proiecte în care anumiți muzicieni au exercitat atribuțiile specifice acestei ocupații, ca de pildă ciclul de concerte „Lecția micului meloman” (spectacole educative imaginate și puse în scenă de Celina Petrescu și Simona Dumitriu, desfășurate în sala Radio a Radiodifuziunii Române), proiectul „Clasic e fantastic” (stagiuni de concerte educative la Filarmonica „George Enescu” din București și la Teatrul Odeon, concepute, organizate și comentate de Cristina Sîrbu Bohaciu), programul „Do Re Mi Start!” (desfășurat în cadrul Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca și coordonat de Dalma Lidia Kovács) etc.
