Atribuții și responsabilități:
- compune lucrări muzicale, prin organizarea tuturor parametrilor muzicali (melodie, ritm, armonie, dinamică, timbru, arhitectură muzicală etc.) într-o formă artistică;
- creează în auzul interior imaginea sonoră mentală;
- alege cele mai adecvate tehnici de compoziție și scriitură;
- creează forme muzicale, folosind/adaptând tipare cunoscute sau alcătuind arhitecturi muzicale inovatoare;
- alege instrumentul/instrumentele/mijloacele electronice pe care le va utiliza, în funcție de necesitățile muzicale și expresive;
- integrează în lucrarea muzicală diverse surse de inspiraţie (muzicale/extra-muzicale);
- notează partitura lucrării muzicale;
- colaborează adesea cu muzicienii interpreți.
Cerințe pentru exercitarea ocupației:
- auz muzical dezvoltat;
- deprinderi superioare de solfegiu şi dicteu muzical;
- memorie muzicală dezvoltată;
- gândire muzicală dezvoltată;
- cunoașterea aprofundată a diverselor tehnici de compoziție și scriitură muzicală;
- cunoștințe temeinice de instrumentație și orchestrație;
- cunoștințe temeinice de teoria muzicii, forme muzicale, istoria muzicii, estetică şi stilistică muzicală;
- capacitatea de a cânta la cel puţin un instrument muzical;
- cunoștințe temeinice de notație muzicală (scriere și citire a partiturilor) și (opțional) operarea cu programe computerizate de notație muzicală.
Cum mă pot pregăti pentru a practica această ocupație?
În cadrul Universității Naționale de Muzică din București, cunoștințele și abilitățile necesare practicării acestei ocupații pot fi dobândite în cadrul specializării Compoziție (nivel licență, calificarea Compoziție clasică), prin discipline precum: Compoziție (clasică), Armonie, Polifonie, Arta construcției melodice, Teorie-solfegiu-dictat, Teoria instrumentelor și orchestrație, Istoria muzicii, Estetică muzicală, Stilistică muzicală, Citire de partituri, Forme și analize muzicale, Strategii componistice în muzica modernă, Muzici tradiționale, Semiotică muzicală, Noi istorii ale muzicilor românești etc.
Detalii suplimentare:
Compozitorul este definit în DEX (2009) ca fiind „persoana care compune lucrări muzicale”, iar compoziţia este definită, în acelaşi DEX (sensurile 2 şi 3) ca fiind: „2. Operă, bucată, compunere artistică, în special muzicală. 3. Studiul regulilor de compunere a unei bucăţi muzicale; totalitatea cunoştinţelor muzicale care permite compozitorului să se exprime într-o formă artistică.”
Deşi în Antichitate şi Evul Mediu compozitorul a rămas de obicei anonim, există documente care consemnează lucrări muzicale ale unor compozitori, precum Sf. Roman Melodul (sec.VI), Sf. Cassia (sec. IX), trubadurul Guillaume de Poitiers (sex. XI-XII), Leonin şi Perotin (sec. XII-XIII, Ars antiqua), Sf. Ioan Cucuzel (sec. XIV).
Începând cu Ars nova (sfârşitul Evului Mediu), apoi cu Renaşterea, autorul compoziţiilor muzicale nu a mai rămas necunoscut, iar ocupaţia de compozitor a devenit tot mai respectată, o întreagă pleiadă de compozitori intrând în patrimoniul cultural al umanităţii ca dovadă a conştientizării importanţei acestei ocupaţii. Dintre aceştia, nu vom aminti decât pe câţiva dintre cei mai celebri: Giovanni Pierluigi da Palestrina, Johann Sebastian Bach, Georg Friedrich Händel, Joseph Haydn, Wolgang Amadeus Mozart, Ludwig van Beethoven, Frédéric Chopin, Giuseppe Verdi, Richard Wagner și mulți alții.
În România, primii compozitori atestaţi documentar sunt consemnaţi încă din secolul XVI: Evstatie de la Putna (sec. XVI), Ioan Căianu (sec. XVII), Dimitrie Cantemir (sec. XVII-XVIII, compozitor şi teoretician al muzicii vestit în epocă), Filothei sin Agăi Jipei (sec. XVIII, compozitor de muzică psaltică); Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Ciprian. Porumbescu, Alexandru Flechtenmacher, Gavriil Musicescu (sec. XIX) etc. Apoi, odată cu George Enescu, muzica (şi implicit compoziţia) românească intră într-o nouă etapă; se afirmă numeroase personalităţi: Mihail Jora, Marțian Negrea, Paul Constantinescu, Constantin Silvestri, Mihail Andricu etc.
Încă din anul 1905 se înfiinţează, în cadrul Conservatorului de Muzică şi Declamaţiune din Bucureşti (devenit ulterior Conservatorul “Ciprian Porumbescu”, apoi Academia de Muzică, respectiv Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti), clasa de compoziţie, condusă de compozitorul Alfonso Castaldi.
În 2020 s-au împlinit 100 de ani de la fondarea Societății Compozitorilor Români, devenită ulterior Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, a cărei înființare se datorează în primul rând eforturilor lui George Enescu, primul președinte al acesteia. Tot George Enescu a inițiat Premiul Naţional de Compoziţie, pe care l-a acordat timp de peste trei decenii (1913-1946).
După 1950, şcoala românească de compoziţie devine tot mai cunoscută şi peste hotare, numeroşi compozitori români fiind incluşi în festivaluri muzicale de prestigiu: Sigismund Toduţă, Aurel Stroe, Ştefan Niculescu, Tiberiu Olah, Anatol Vieru, Myriam Marbe, Dan Constantinescu, Pascal Bentoiu, Wilhelm Georg Berger, Tudor Jarda, Liviu Glodeanu, Mihai Moldovan, Corneliu Cezar, Costin Cazaban, Mihai Mitrea-Celarianu, Dumitru Capoianu, Theodor Grigoriu, Octavian Nemescu, Liviu Dănceanu, George Balint etc.
De asemenea, numeroși compozitori români contemporani se bucură de prestigiu atât în ţară, cât şi în afara granițelor: Cornel Ţăranu, Corneliu Dan Georgescu, Adrian Iorgulescu, Doina Rotaru, Adrian Pop, Dan Dediu, Diana Rotaru, Sebastian Androne-Nakanishi etc.
În iulie 2021, UCMR-ADA – Asociația pentru Drepturi de Autor a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România număra peste 10.700 de membri titulari de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale, din care aproximativ 80% – compozitori de opere muzicale.
Compozitorul poate compune din proprie inițiativă, dar poate primi şi comenzi pentru compunerea anumitor lucrări muzicale (de la diverse persoane, instituții, organizaţii, formații muzicale etc.) sau poate câştiga prin concurs o astfel de comandă.
Compozitorul poate fi specializat într-un anumit domeniu al compoziţiei muzicale: compozitor muzică uşoară/pop, compozitor muzică electronică, compozitor muzică de film/teatru, compozitor muzică publicitară, compozitor muzică sacră etc.
